| 1.
|
SP'UNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ţi spuneam eu! = ai văzut că a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ţi spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuiţie, a intui, a presimţi. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunţa pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice într-un anumit fel. - Lat. exponere. Sursă
: DEX'98
(64946)
- dante |
| |
| 2.
|
A spune ≠ a tăcea Sursă
: Antonime
(69278)
- siveco |
| |
| 3.
|
SP'UNE vb. v. apărea, arăta, chema, citi, cânta, evoca, executa, indica, interpreta, intona, ivi, înfăţisa, numi, parcurge, predica, prezenta, propaga, propovădui, răspândi, veni.Sursă
: Sinonime
( 211150)
- siveco |
| |
| 4.
|
SP'UNE vb. 1. a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~- i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 3. v. arăta. 4. v. afirma. 5. v. zice. 6. a face, a zice. (El ~: - Nu vreau!) 7. v. trans-mite. 8. v. povesti. 9. v. destăinui. 10. v. recita. 11. v. susţine. 12. a se afirma, a se auzi, a se sopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. si reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 13. v. scoate. 14. v. pronunţa. 15. v. su-pranumi. 16. v. numi. 17. a susţine. (Ce ~ savantul în această carte?) 18. v. presupune. 19. v. conţine. 20. v. semnifica. 21. v. denunţa. 22. v. porunci. 23. v. obiecta. Sursă
: Sinonime
( 211149)
- siveco |
| |
| 5.
|
sp'une vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. spun, 1 pl. sp'unem, 2 pl. sp'uneţi; conj. prez. 3 sg. si pl. sp'ună; ger. spunând; part. spus Sursă
: DOR
(283828)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SP'UNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevărul. ~ pe de rost. ◊ ~ drept a spune adevărul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut să creadă. A nu ~ nici cârc a nu scoate nici o vorbă. ~ verde în faţă (sau în ochi) a da adevărul pe faţă, fără ocolisuri. A-i ~ cuiva inima a presimţi. După cum se ~ cu alte cuvinte. ~ povesti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a cânta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acţiuni reprobabile ţinute în taină, dând în vileag cu intenţii rele; a pârî; a denunţa. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum îţi ~? /<lat. exponere Sursă
: NODEX
(354234)
- siveco |
| |
|
|